ABC-ul CRESTIN

Postul Nasterii Domnului

Despre Colinde

De ce sa ne spovedim?

Spovedania contribuie la vindecarea arborelui genealogic

Cand putem sa ne spovedim

Secretul spovedaniei

DESPRE POSTUL NASTERII DOMNULUI SAU AL CRACIUNULUI.

Acest post care inchipuie ajunarea de 40 de zile a lui Moise, pe Muntele Sinai, in asteptarea primirii Tablelor Legii, precum si ajunarile patriarhilor Legii Vechi (Avraam, Isaac si Iacob), este randuit de Biserica Ortodoxa pentru ca se cuvine ca sa fie asteptata cu post si rugaciune venirea lui Mesia, nascut din Sfanta Fecioara Maria.

Postul Craciunului are 40 de zile, el incepand pe data de 15 noiembrie si incheindu-se cu data de 24 decembrie ca ultima zi de post. Daca ziua de 14 noiembrie – cand se lasa sec pentru Postul Craciunului – este miercuri sau vineri, atunci postul incepe chiar pe 14 noiembrie, iar sec se lasa pe 13 noiembrie. Asa este si cazul anul acesta, cand – pentru ca ziua de 14 noiembrie cade vinerea – lasam sec pe 13 si incepem postul Craciunului pe 14 noiembrie.

A. Din punct de vedere al alimentatiei, este un post mai usor, avand multe « dezlegari « la peste, ulei si vin. Astfel, se mananca peste si preparate din peste :
- in toate zilele de sambata si duminica, cuprinse intre 21 noiembrie si 20 decembrie inclusiv ;
- pe 21 noiembrie, de sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului ;
- in zilele de praznuire a unor sfinti cu cinstire mai larga in toata lumea ortodoxa : 30 noiembrie (Sf. Ap. Andrei) ; 4 decembrie (Sf. Varvara) ; 5 decembrie (Sf. Sava) ; 6 decembrie (Sf. Nicolae) ; 9 decembrie (Zamislirea Sfintei Fecioare Maria); 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul); 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul), daca aceste sarbatori cad martea sau joia ;
- In orice zi din post, daca in acea zi avem hramul bisericii din parohia noastra.

B. Din punct de vedere al postului sufletesc, insa, cerintele sunt la fel ca in oricare alta zi de post.

Putem concluziona ca Postul Craciunului este un post de bucate mai usor, imbinat cu un riguros post de pacate, totul in folosul cresterii noastre spirituale.

DESPRE COLINDE

Colindele reprezinta legatura vie a credintei Bisericii si a iubirii ei fata de Hristos-Domnul, ca raspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu Cel vesnic Care S-a facut om.Colindele sunt ecoul popular si artistic al cantarilor bisericesti liturgice. In colinde se arata familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu-Copilul, cu Pruncul Iisus. Apropierea maxima a lui Dumnezeu de oameni, prin Intruparea Fiului vesnic, ii face pe acestia sa se apropie de Dumnezeu. In colinde se canta taina lui Dumnezeu Care coboara din ceruri si vine pe pamant, se naste din Fecioara intr-o pestera, pentru ca Dumnezeu doreste sa sfinteasca sis a mantuiasca lumea din interiorul ei, cu acordul libertatii omului. Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului, se salasluieste intre oameni. El vine la noi, pe pamant, in casa si in sufletul nostru, pentru ca noi sa putem intra in casa cea cu multe locasuri a Tatalui din ceruri.

Colindele ne arata pe Dumnezeu ca fiind calator, pelerin. El ne cauta si ne cere sa-L primim. Iata de ce colindatorii merg din casa in casa, vin spre noi si ne intreaba daca ii primim: “Primiti colinda? Primiti colindatorii?”

Aceasta intrebare inseamna de fapt : “ Primiti taina iubirii lui Dumnezeu pentru voi? “ Intr-adevar, atat traim de intens cand iubim pe Dumnezeu si pe semenii nostri. Iubirea lui Dumnezeu este deodata spatial libertatii noastre si asteptarea raspunsului nostru. Hristos Pruncul pe Care-L canta colindele este darul lui Dumnezeu Tatal pentru viata lumii.

Colindele se canta in cor , impreuna, in stare de comuniune pentru ca persoanele care le canta , copiii, tinerii sau varstnicii reprezinta cetele de ingeri care au cantat la nasterea Mantuitorului in Betleem: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2,14)

DE CE SA NE SPOVEDIM ?

Omul este prin fire o fiinta sociabila, deci nu poate trai singur. Tot asa de adevarat este faptul ca omul neputand trai singur, nu poate sa stea sa nu comunice cu cineva si, mai ales, sa se deschida sufleteste aproapelui sau, sa-i spuna pasurile sale. Parca simti o usurare si o descarcare cand gasesti pe cineva de incredere si i te destainuiesti. Durerile si ranile mele sufletesti i le spun lui, el le primeste si ma compatimeste. In acel moment, datorita compatimirii si iubirii persoanei careia m-am destainuit, simt o mare liniste si bucurie, simt ca cineva ma mai iubeste, ca nu am fost parasit definitiv; simt o revigorare sufleteasca.

E mare lucru ca in viata noastra, sa ajungem "sa ne bucuram cu cei ce se bucura si sa ne intristam cu cei ce se intristeaza "(Rom.12,15 ). Atunci cand vedem pe cineva ca sufera, sa intram in dialog cu el, sa-l intarim prin vorbe bune, sa-i luam, cu alte cuvinte, din durerea lui, si sa ne o insusim noi.
Comunicarea, dialogul sunt absolut necesare. Dar, mai mult decat acestea este marturisirea in fata duhovnicului . Te destainuiesti in fata prietenului, ii spui tot ce ai pe suflet, il doare si pe el, daca tine la tine; iti da, eventual, un sfat sau, mai mult, se roaga pentru tine. Insa, un prieten, oricat de apropiat ar fi, altceva nu are ce sa-ti mai ofere, nu are cu ce sa te mai ajute. Pana aici merge afectivitatea umana.

Dar Dumnezeu, prin mila Sa fata de oameni, ne-a daruit un mare ajutor: Sfintele Taine si, in special, Taina Sfintei Spovedanii.
La aceasta Sfanta Taina, credinciosul, in afara de faptul ca s-a destainuit duhovnicului de tot ce are el mai intim, primeste in plus de la duhovnic dezlegarea si iertarea de acele pacate si mai ales primeste o mare putere de a invinge mai departe greutatile vietii. Primeste energia harului Duhului Sfant prin punerea mainilor preotului.
Numai preotul are aceasta imensa putere de a dezlega de pacate si de a impartasi harul Duhului Sfant ca intaritor in viata noastra. Fara preot si puterea lui sfintitoare nu putem trai o viata crestina sau, daca o traim, suntem ofiliti duhovniceste; traim inconstienti, in irealitate si neadevar. Mantuitorul a spus "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Alta cale si adevar nu exista decat in Biserica Sa.

Puterea de a lega si dezlega, Mantuitorul a dat-o numai Sfintilor Apostoli si acestia la randul lor episcopilor si preotilor prin hirotonie, prin punerea mainelor pe cap :"Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in ceruri si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri" (Mt.18,18; In.20,23).
Deci puterea de dezlegare a pacatelor o primim numai aici pe pamant si numai de la preoti. Cel mai groaznic lucru este ca cineva sa moara nespovedit, nedezlegat de pacate. Dincolo de mormant nu-l mai poate dezlega nimeni "nici chiar ingerii ". De aceea trebuie sa ne spovedim, sa ne descarcam sufleteste, sa alungam tot ce este negativ in fiinta noastra umana.
Sa primim dezlegare si iertare de toate pacatele si relele ce le-am facut in viata.
Sa primim pe Duhul Sfant, cel care ne va calauzi in viata de dincolo.

SPOVEDANIA CONTRIBUIE LA VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC

Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii apropiate ca grad de rudenie formeaza un neam. Fiecare neam are un arbore genealogic. Acest arbore genealogic difera de la neam la neam. Dupa cum un arbore este sanatos si da nastere altor ramuri sanatoase, dezvoltandu-se foarte frumos, tot astfel se intimpla si intr-un neam care este credincios, cu frica lui Dumnezeu si naste alte ramuri sanatoase si credincioase, dezvoltand foarte frumos, in mod normal, acel arbore genealogic.

Observam la unii arbori cum incep sa le apara cate o ramura uscata, dupa aceea altele si altele, incet, incet, iar la un moment dat, observam ca o mare parte din acel arbore s-a uscat . Apoi, la scurt timp, el se usuca definitiv, deoarece nu l-a ingrijit nimeni.

Asemenea analogie putem sa o raportam la diferite neamuri de oameni care sunt necredinciosi .

Pacatul se transmite de la tata la fiu; ori, acel pacat netratat macina si roade in toti membrii familiei. O buna parte din acei oameni nu-si dau seama de acel lucru si se trezesc dupa ani si ani, dupa generatii peste generatii ca "li s-a cam pierdut neamul ", cum se spune in popor, adica pacatul mostenit in familie si netratat cu Tainele Bisericii a facut ravagii.

Dupa cum medicina recunoaste transmiterea caracterelor (genelor) de la tata la copil, tot astfel religia recunoaste transmiterea pacatelor de la parinti la copii. Dumnezeu spune, inca din Vechiul Testament, ca pedepseste pe copii pentru pacatele parintilor pana la al IV- lea neam (Iesire,cap.20,5) .

De aceea, cei ce sunt casatoriti si au copii, trebuie neaparat sa se spovedeasca, sa se curete de acele pacate pentru a nu se transmite copiilor lor. Sa aiba constiinta impacata ca fiii lor nu sufera pentru pacatele parintesti . Observam cum foarte multi copii se nasc bolnavi . In cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorita pacatelor parintilor, care nu le-au spovedit si n-au primit dezlegare de ele.

Un om pacatos care nu se spovedeste, nu tine randuielile bisericesti: post, rugaciune si il prinde sfarsitul vietii in acea stare pacatoasa, este o ramura uscata la arborele genealogic al neamului sau . Fiecare membru al unei familii care nu se marturiseste este o ramura uscata din arborele genealogic al neamului sau. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui este in special Sfanta Spovedanie, deoarece aici sunt: curatirea, tratamentul si vindecarea .

CAND PUTEM SA NE SPOVEDIM

Cand simte omul nevoia, atunci poate sa se spovedesca. Taina Spovedaniei nu este conditionata de timp sau de loc .

In general exista in Biserica invatatura ca cel putin in cele patru posturi de peste an sa ne spovedim. De ce in cele patru posturi ? Pentru ca atunci este timpul cel mai potrivit, omul tine post si este pregatit pentru Spovedanie.

Ne mai putem spovedi in diferite cazuri speciale :

- am avut un necaz sau altceva - tinem cateva zile de post (3-4) si ne spovedim, deoarece se poate intimpla sa avem un necaz datorita pacatelor pe care le avem si nu le-am spovedit ;
- cand avem un examen in viata,de asemenea sa ne spovedim si chiar sa ne impartasim cu Sfintele Taine inainte, pentru a primi putere, intelepciune si luminarea mintii ;
- cand mergem la spital, la operatie sau tratament, de asemenea este recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie. S-a intamplat si se intimpla multor oameni ca atunci cand merg la operatie sa le fie ultimul drum in viata. De aceea trebuie sa fim precauti si in primul rand sa recomandam celor ce merg la operatii grele sa se spovedeasca neaparat si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine.

In aceste cazuri extreme este voie sa se impartaseasca orice om, indiferent de canon si de pacate :

- cand merge femeia gravida la spital pentru nastere, de asemenea este foarte, foarte recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie, deoarece ajuta atat mamei, cat si pruncului pe care-l va naste ;
- spovedania mai este recomandata si atunci cand crestinul pleaca intr-o calatorie indelungata ;
- Sfanta Spovedanie este fundamentala atunci cand doi tineri se casatoresc. De aici vine succesul sau insuccesul in casnicie. Daca doi tineri pasesc cu dreptul in casnicie, adica spovedindu-se curat, din copilarie, inainte de cununie si totodata se si impartasesc, va fi bine pentru viitorul lor. Aceia ce nu se spovedesc inainte de cununie, fac un mare pacat si se lipsesc de un mare dar de la Dumnezeu.

Spovedania nu trebuie facuta formal

Exista o multime de oameni care nu sunt constienti de actul Spovedaniei sau nu sunt sinceri si merg si ei, de ochii lumii sau dintr-un reflex conditionat, la preot sa se spovedeasca. Ajungand la preot nu spun mai nimic, nu au nici o cainta pentru greselile pe care le-au facut, nu realizeaza ca sunt in fata lui Dumnezeu si ca se petrece o Taina mare in acel moment. Acei oameni merg la Spovedanie dintr-un formalism si se spovedesc formal. Efectul este acelasi, deoarece se cunoaste ca atunci cand te ostenesti primesti un rezultat, pe loc sau mai tarziu. Iar daca nu te ostenesti real, ci te faci doar ca te ostenesti, cazi in pacatul vicleniei, al sireteniei. Pe om poti sa-l inseli, insa pe Dumnezeu niciodata.

De aceea, pentru cei care nu sunt sinceri si nu sunt dispusi pentru o Spovedanie cu cainta si sinceritate, este recomandabil, deci mai bine, sa nu se spovedeasca in acel moment .

Spovedindu-se in acest fel, nu primesc nici iertare de la Dumnezeu si in plus pacatuiesc pentru acel formalism de ochii lumii. In asemenea situatie se gasesc si acei crestini care merg la biserica regulat, insa fara nici o simtire duhovniceasca. Esenta Spovedaniei si efectul ei nu constau intr-o spovedanie regulata si stereotipa, ci dimpotriva intr-o Spovedanie spontana, iesita din adancul inimii, cu multa durere si parere de rau.

SECRETUL SPOVEDANIEI

Responsabilitatea preotiei inaintea lui Dumnezeu este maxima. Vocatia preotiei este vocatia sacerdotala; misiunea este de ordin divin; de asemenea, responsabilitatea depaseste umanul .

Preotul va raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru orice greseala in savarsirea vreunei Taine. Tot astfel va raspunde in privinta secretului Tainei Sfintei Spovedanii.

Spun Sfintii Parinti ca acel preot care va divulga altor persoane un pacat si pe cel care l-a savarsit, este vrednic ca limba cu care a vorbit sa i se scoata prin ceafa. Nu mai vorbim de raspunsul pe care-l va da la Judecata de Apoi ! Preotii care nu cunosc acest lucru sunt vinovati de aceasta necunoastere. Trebuie sa fie constienti de misiunea la care s-au inrolat.

Penitentul, persoana care s-a spovedit si, intr-un nefericit caz, intampina o asemenea ispita, nu trebuie sa desnadajduiasca . In momentul in care a aflat, poate parasi pe acel duhovnic, ducandu-se la altul. Chiar daca va suferi o asemenea rusine, sa o primeasca ca ingaduita de Dumnezeu .

Nu trebuie judecat un asemenea preot, ci trebuie compatimit si evitat. Mai mult, sa ne rugam lui Dumnezeu pentru el, ca sa-l indrepte si sa-l lumineze.

Trebuie sa fim foarte constienti, ca inaintea lui Dumnezeu toti oamenii suntem egali din punct de vedere spiritual. Toti avem un suflet spiritual. Deosebirea in aceasta lume consta in trup, in ranguri sociale, in pregatirea intelectuala, in gandire, etc. Odata ce sfarsim aceasta viata, dincolo vom fi egali .

In scaunul Sfintei Spovedanii se vede cel mai clar egalitatea umana ! Aceiasi stare de penitenta si de cainta o poate trai, in acelasi timp, atat un cersetor sau un taran simplu, cat si un savant sau un mare dregator .

Aici, la Spovedanie, vedem ca toti oamenii suntem fii ai Aceluiasi Tata. La o asemenea mare intelepciune trebuie sa ajungem pentru a intelege realitatea adevarata a lucrurilor .

Vom fi mari atunci cand ne vom da seama ca suntem mici si invers .

La Spovedanie intrebam pe Dumnezeu prin duhovnic

O multime de oameni socotesc ca atunci cand te spovedesti, inseamna doar sa spui pacatele si atat, insa gresesc. Taina Spovedaniei implica pe duhovnic, pe Dumnezeu si pe penitent. Ori, aceasta treime de persoane, implicata in lucrarea de ridicare a omului, se poate compara cu un laborator duhovnicesc a carui menire este redarea sanatatii sufletesti a celui in cauza .

Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalitatii umane, pentru intelepciune si pentru o traire in realitate .

Atunci cand mergem la Spovedanie, sa nu avem in minte ca spunem numai ceea ce am facut in ultimul timp, cu mai multa sau mai putina cainta, sau chiar dezvinovatandu-ne total si dand vina pe altcineva si doar atat. Inainte de a merge la Spovedanie trebuie sa ne pregatim, tinand post si rugandu-ne lui Dumnezeu, sa ne transmita prin duhovnic sfaturile necesare vietii noastre . Putem gresi lasand doar pe duhovnic sa decida, fara a ne ruga si noi lui Dumnezeu .

Deci Taina Spovedaniei implica : marturisirea pacatelor cu toata cainta; dorinta de indreptare ; cererea de iertare a pacatelor si intrebarea pusa lui Dumnezeu prin duhovnic : ce sa facem mai departe ? Aceasta intrebare in duh este foarte importanta si putem, cu mila lui Dumnezeu, sa obtinem un raspuns de disciplinare a vietii .

Daca Dumnezeu vede ca-L intrebam cu toata sinceritatea si cainta, nu numai ca ne da raspunsul adevarat, ci ne da si puterea pentru a-l realiza .

Arhim. Vichentie Punguta

 

Inceputul paginii