Hristos a inviat!

Bucuria Invierii Domnului sa se salasluiasca in sufletele si in vietile noastre, iar Hristos, Biruitorul mortii, Sa ne impartaseasca negraitele daruri ale iubirii Sale de oameni.

Adevarat a Inviat

In perioada 5 Mai- 3 Iunie nu se va ofocia nici o slujba la manastire, intrucat parintii sunt plecati in Romania pentru a sustine examenele finale la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Iasi.
Pentru diverse informatii , puteti scrie email pe adresa manastirii.
Va multumim pentru intelegere!

Postul mare

Urcus spre lumina Invierii

Sfântul si Marele Post, care se mai numeste si postul patruzecimii, Păresimile, Postul Pastilor, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. El închipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Tine sapte săptămâni. Stă în legătură cu Pastile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecărui an.

Ca si rugaciunea, postul este un act de cinstire a lui Dumnezeu, o renuntare voluntara pe un anumit timp la anumite mancaruri si bauturi, din iubire fata de Dumnezeu, in scopul desavarsirii morale. El e un exercitiu de infranare a poftelor si zburdarilor trupesti, un mijloc de intarire a vointei si de practicare a virtutii. Bineinteles ca postul trupesc trebuie insotit in mod neconditionat de postul sufletesc (infranarea poftelor ,placerilor ,patimilor ,ferirea de pacate) , deoarece noi “postim de bucate, pentru a ne retine de la pacate”.

Sf Serafim spune ca rugaciunea, postul ,privegherile, nu sunt decat mijloace pentru a ajunge la dobandirea Sfantului Duh. Invatatura ortodoxa ne arata ca postul trebuie sa fie insotit de pocainta si rugaciune. Nu trebuie insa confundat scopul cu mijloacele. Scopul nu este de a posti sau a te ruga, ci de a progresa in viata spirituala, in lupta impotriva patimilor si a poftelor si de a cinsti pe Dumnezeu.

Postul , pocainta, paza inimii si rugaciunea opresc orice dialog interior cu sugestia malefica inainte ca aceasta sa devina patima si robie sufleteasca. In Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul este nuantat acest lucru, adica se surprinde dialogul omului pacatos cu propria sa constiinta: “Suflete al meu, suflete al meu, scoala! Pentru ce dormi?” Pocainta in general, dar mai ales cea din Postul Mare, este o forma a umilintei.

Postul alaturi de pocainta si rugaciune are rolul de a slabi, de a atenua, sau chiar de a stinge puterea patimilor si a instinctelor, el fiind o “instrainare de rautati” (Sf Vasile cel Mare).

Postul Mare are o insemnatate mai deosebita pentru sufletul omului deoarece asprimea lui este direct proportionala cu efectele sale benefice. Pregatirea sufleteasca din aceasta perioada, capata asadar o atentie marita, omul trebuind sa constientizeze starea de pacat in care se afla, sa se lepede de ea in vederea impartasirii din ziua Pastilor.

Iisus Hristos, in fiecare an, invie in chip tainic in sufletele noastre, astfel ca noi trebuie sa fim pregatiti pentru a fi partasio la aceasta Inviere. Biserica, prin aceste mijloace, invata pe credinciosi sa se inalte duhovniceste putand “sa guste” din Imparatia lui Dumnezeu, inca de pe pamant, pentru ca, de fapt, “locul luminat ,locul cu verdeata si locul de odihna”, dupa cum afirma Nicolae cabasila, simbolizeaza starea de comuniune cu Dumnezeu, moartea avand rolul, pentru cei drepti, sa eternizeze aceasta bucurie de a sta impreuna cu Dumnezeu.